masha grandi. No a pasa ni dos minüt, ku Cai a kore drenta Fedoi su kas, ku asina un bulpes largu den su man.
‘Unda Finchi ta? E t'aki den’
‘Eh, nò Cayochi. Mi... mi no a mir'é aki banda.’
‘Kon bo no a mir'é aki banda? Ata mi ta sinti oló di su perfume.’
‘Mi ke ku ta idea bo tin. Mi no ta sinti nada.’
‘Bo tambe ta un abuzador’, Cai a grit'é. ‘Saka mi yu lihé, sino mi ta kibra bo garganta pa bo. Unda bo kasá ta, shouru sinbèrgwensa?’
‘El a sali un ratu... djis aki banda.’
‘Anto abo ta probechá. Finchi! Finchi!’ Cai a sigui riba e oló di perfume, drenta kamber i haña Finchi skondé bou di kama. Pero lugá di bati Finchi, el a tum'aden ku Fedoi. Fedoi a haña un halá di bulpes, ku el a bula rònt kas i grita ku murayanan a tembla. Pa kompletá Fedoi su desgrasia, nèt e ora ei Chalita a kamna drenta. Huntu ku Chalita a tende e historia serka Cai, el a kita su sapatu i bati e hilchi den Fedoi su kabes.
‘Anto mi no a papia ni sikiera un ko'i fresku ku e mucha’, Fedoi a fòrsa papia ku su boka tur plamá. ‘Ni sikiera un palabra dushi. Nada. Pero, hermano, laga mi bisa bo algu. Den nos dos akí. Karamba e mucha su brasa ta kununu.’